JUNIORII GENIALI TALENTATI LA COMPOZITII LITERARE

Alegere

Andreea Maria Popa, II C

A fost odată un tei bătrân. Cum sta el și se încălzea la razele soarelui, auzi cum cineva îl tot strigă:

-Hei! Teiule, teiule, nu te preface că nu mă auzi!

-Mi se pare mie, sau mă strigă cineva?

-Hei! Teiule, aici sunt! Nu mă vezi?

-În cele din urmă te-am văzut. Tu, cea mică de acolo, ce vrei?

-Cum, ce vreau? Dă-te mai încolo, să ajungă și la mine soarele!

-Floricico, dar de ce să mă dau eu? Eu am rădăcini adânci și nu mai pot pleca., Îmi pare rău că nu ai soare! Dă-te tu, dacă dorești!

-Ce vorbești? Eu sunt folositoare. Oamenii mă admiră pentru frumusețea mea, iar parfumul meu atrage nu numai oamenii, ci și albinele, așa că dă-te tu deoparte!

-Draga mea, folositor sunt și eu! Oamenii culeg florile mele și fac ceai din ele, pentru sănătatea lor.

Și acum ,spuneți voi, copii, cine să se dea deoparte?

Lauda celor doi

Andreea Maria Popa, II C

-Munte, la mine aici a crescut grâul, porumbul a dat spic, iar floarea- soarelui este așa de mare, de-a crescut până la soare!

-Serios, soră? Eu credeam că numai vârfurile mele ajung până la soare.

-Ei, frate, la mine.. apele formează o  frumoasă deltă, unde trăiesc pelicani, lebede iar lacurile adăpostesc frumoși nuferi.

-De la mine izvorăsc apele pentru lacurile tale!

-Dar de la mine se hrănesc animalele tale!

-Adevărat! De multe ori, vulpea, lupul coboară iarna spre câmpie.

-Adevărat este și că împreună avem cele mai frumoase peisaje!