Albinuța și
trântorul
Yulisa Negulici,
IV A
Albinuța cea harnică își căuta coșurile în care aduna cu
grijă în fiecare zi nectarul și polenul din potirul florilor.
Când ieși pe urdiniș, albina văzu un trântor care stătea
neclintit, într-un colț ferit al stupului. Spre seară, albina fu uimită să îl vadă
pe trântor stând în același loc. Supărată, se răsti la el:
-Scoală, trântorule! Soarele este îndată la asfințit și
tu nu te-ai ridicat încă din locul tău! Noi, albinuțele am umplut de câteva ori
panerele.
-Am fost atât de obosit! Nu m-am odihnit prea bine
noaptea trecută. Acum sunt tare plictisit. Suratele tale, care au lucrat la
stup, nu au vorbit cu mine toată ziulica.
-Cum ți-ar fi trecut plictisealadacă ai fi venit să vezi
florile multicolore de la marginea pădurii!
-Cum?? Să mă umplu de polen și să mă doară aripioarele de
la căratul nectarului? Știi că nu zbor bine!
-Nici la înfloritul salcâmului nu te-am văzut printre
noi!
-Nu-ți amintești cât de tare bătea vântul? Voiai să
răcesc?
-Noi toate am lucrat până acum și nu ne-am plâns de
oboseală. Măcar la curățenie să ne fi dat o mână de ajutor. Nici acum nu e
târziu.
-Acum? Mi-e foame! Și ce tot îi dai de zor cu munca? Mai
e și mâine o zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia dumneavoastra conteaza.
Spuneti-va parerea despre activitatile noastre.