Starea care transmite...

Se poate întâmpla-ntr-o școală de..arici. Ce anume?

Sigur că da. Acum istorisesc..

:)

Cine și-ar imagina... (Eu, da!)

Au și ei școala lor.  (Cred c-am mai povestit. Ți-ai amintit?)

De am-avea noi timpul liniar, ori interesul actual de a cerceta cum stau lucrurile... am afla (zic ce-am depistat eu)...

Și ei au o școală cu un loc în care dascălii lor schimbă foi de prezență, un fel de caiete mai subțiri...

În loc de note au ...teren de alergare. Cum așa? E-o poveste ș-aici!

Imaginează-ți aleargă aricii ș-apoi s-odihnesc câte doi, pe un fel de balansoare...

Aricii învață să citească în frunze și în culoarea lemnului de arbore.

Socotesc și ei.

Cum?

(Povestim cândva...)

Da...programa-i interesantă.

Vorbeam despre dascăli?

Se-ntâlnesc la preț de 2 ceasuri bune, profesorii-arici, beau un ceai și se-ntorc printre școlarii aricei.

Și în cazul lor, la ”disciplina de ..ascuțit țepi”, contează STAREA cu care profesorul transmite.

Înțeleg că bucuria îi face, la diciplina cu pricina să scoată la vedere țepi spre ascuțire... Au o metodologie...

În alte cazuri și ei rămân în tăcere, fără-a mișca un ac! E puțin..invers decât în interacțiunea cu copilul prezentului, prunc grozav.

:)

PS. Citeam și cred din cartea domnului profesor Constantin Dulcan:

”Râsul este un bun remediu contra stresului. Ameliorează circulația sângelui. E recomandat, cel puțin 15 minute pe zi.

Și-acum..să mai spun?

La difuzoare, motive de râs sănătos se aud...în recreațoii școlare. Așa-i,în școala de arici se pare, râsul e tot panaceu. Nu la cel..felină din pădure, mă refer, ci-ți spun c-am cercetat- cu inima și-aici sunt vești ce vin pe-o cale, de la început are să-ți pară mai ciudată..... aricii râd .. se distrează și ei grozav.

Imaginează-ți-i mingi tăvălug prin iarba din curtea lor de școală primară.

O ...socoteală dreaptă?

De unde știu aricii să zâmbească?

Contează?

Și noi când?

(Cine un arici grozav pentru povestea asta ..desenează? Știu eu niște Ștrumfi școlari...)
Pana una-alta: sursa foto: aici