Am si eu o taina. Cred că fiecare dintre noi o are pe a sa.
Ceasul in care, dupa o vreme (acum 2 ani in care includem si o clasa pregatitoare) ințelegi minunea și te surprinzi bucurându-te, e precum găsirea Cheii din textul amintit.
De-aici-nainte tot într-o ”uimire bucuroasă” știu că am să fiu. Au înflorit sufletele... Și-au început construcția frumoasă. Știu cum să caute să crească și... mai învățăm!
I-am luat pe Strumfi (adică școlari) in primire de la ”liniuță”, iar azi scriu povestiri dialogate...
E așa cum ai vedea
stejarul tânăr care într-o primăvară
decide să dovedească voinic
niscai frunze tinere...
Sau cum din bobocul pregătit
răsare o culoare de te-oprești
să îi zâmbești tăcut, de bucurie...
(Înțelegi precis ce vreau să zic...)
Ce bunătate sufletească e miracolul din om care-nfloreste...
Ce mai mărțișoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia dumneavoastra conteaza.
Spuneti-va parerea despre activitatile noastre.