vineri, 5 februarie 2016

Șezătoare literară

Ce-ar fi o poveste, când autorul ei ar evita să o scrie?
Ar visa-o, fără a o așeza pe hârtie...?

Ce-i o șezătoare?

Atâta ne-am gândit la ce-o să facem azi, încât..am uitat -intenționat-să cautăm dinainte prin dicționare sensul cuvântului ”șezătoare”, ca să păstrăm surpriza...
-Ce-am zis că-aducem azi, la șezătoare?
-Primele texte create de noi, despre un om de zăpadă, vreo câteva fructe, dintre ele să dăruim, celorlalți colegi care vin.”
-Ia să prevestim, ce-om face?
Ce-a ...rezultat poate fi lesne de imaginat.
Am închipuit după explicații pe înțeles o ”întrunire” contemporană.
Povestiri scurte, pregătite, ca manuscrise, transcrise din caiete, acasă-c-așa au ales, la propunere, firește grozavii copii, au urmat ghicitori ticluite pe loc inspirate, ”concentrare pe soluție ”și bucurie. prezentându-se
S-a vorbit în public, fiecare orator prezentându-se, cu numele și opera sa literară de debut. ”
Și-am început!”
**
Despre a dărui, ca sens și acțiune, partea de socializare: o sesizare.
Observatorul ar putea să-l înțeleagă pe ”a dărui ca schimb, pe loc avantajos-îți ofer, îmi oferi”. Deloc și așa păgubos...
Se plimbă rotofeie mere, mandarine lucitoare, pere și portocale printre copii...până când ele fructele, ele-știu-cum, au inspirat o întrebare care s-a și rostit cu voce tare:
-Cum ar fi să dăruim fără să facem schimb?
Și acțiunile de felul acesta se pun în mișcare.
Chipuri de copii strălucesc, întâi de-o uimire, apoi ..satisfăcute.
Exercițiul acesta al dăruirii, merită toată repetiția pe care o intenționăm...
Dar oferit cu un zâmbet, drept schimb, ne-a plăcut.
Exersăm...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia dumneavoastra conteaza.
Spuneti-va parerea despre activitatile noastre.