O experiență de neuitat!

Amalia Poenaru, IV A

Copiii din clasa a II-a, cu care noi dezvoltăm un proiect de prietenie, îmi sunt deja foarte dragi.

Fiecare dintre noi, școlarii mai mari, Genialii dintr-a patra am fost deja la ei în vizită, la clasă, marțea și joia, ca tutori, pentru a-i sprijini cu tot ce știm noi mai bine despre activitatea de elev.

De data aceasta năzdrăvanii au fost mai liniștiți. Am avut parte și de o splendidă surpriză.

Un copil din această clasă a avut minunata idee să creeze un teatru de păpuși. A folosit o cutie de carton pentru fundal, hârtie colorată pentru personaj și bărcile confecționate, mașini, o lampă și iată!

Și eu și doamna învățătoare am fost surprinse.

Doamna l-a răsplătit pe genialul junior-Emanuel Botea- pentru prestația din clasă și pentru munca de acasă cu un calificativ excelent și o pătrățică dulce de ciocolată.

În clasă munca a fost în plină desfășurare: copiii lucrau de zor la cărticelele de primavară-cărticele dedicate mamei, părinților amandoi.

Am ascultat urări rostite din toată inima pe care școlarii dintr-a două urmau să le transpună în frumoasele cărticele.

Și ca ziua să fie condimentată cu de toate, pe lângă aceste surprize minunate am mai avut una-de data aceasta mai puțin de lăudat: doi băieței au început o mică ciondăneală, însă am intervenit imediat, ca un tutore vrednic ce mă găseam și i-am separat.

Am învățat încă o dată o lecție importantă pentru viața de școlar-să nu ies pe coridor după ce săa sunat ci să aștept în liniște, la locul meu, daca se poate , să înceapă ora.

Mi-a plăcut foarte mult cum -în ora de matematică am rezolvat cu colegii din clasa a II-a exerciții la tablă, cum au fost ei atenți la explicații.

Am înțeles că orice copil poate acționa, dacă vrea.

Și cum orice munca-și are o răsplată, la finalul acestei excelente lecții de viață școlărească, mi-am primit și bucuria unui Foarte bine.