Joaca de-a rolurile

Leneșul la judecată

Andreea Maria Popa, II C

vă mai amintiți de leneșul din povestea lui Ion Creangă?

Iată cum îmi închipui eu momentul judecății:

Începe judecata. Judecătorul se așează pe scaun. Avocatul lui, leneșul ș i ceilalți oameni sunt curioși să vadă ce pedeapsă va primi leneșul.

Se aude hotărât glasul judecătorului:

-Să înceapă judecata!

Toată lumea ocupă locuri pe scaune. E o liniște neclintită.

-Leneșule, accepți pedeapsa de a lucra?

-Nu!

-Propun o pedeapsă mai ușoară- spuse avocatul apărarii.

-Care-i? întrebă judecătorul.

• Ori să facă sport, ori să-și înmoaie posmagii să-i mănânce!
• O pedeapsă bună! Încuviință judecătorul. Leneșule, ultima alegere, accepți?
• Păi..răspunsul ar fi și da și nu. Nu-s hotărât și nici nu știu dacă-am să pot să fac sport. Cu posmagii..e provocare serioasă!
• Să votăm. Cine e pentru pedeapsa propusă de avocatul apărarii? Concluzia este clară pentru mine, mai spuse judecătorul.
  În totalitate, jurații au votat pentru ca cel chemat la judecată să se apuce serios de treabă, să facă sport pentru a-și menșine coprpul sănătos, iar mintea să nu-i mai alerge așa.
• Leneșule, ai de lucru! E mult pentru tine?
  Avocatul apărării intervine:
• Dacă leneșul nu-și va face treaba el știe că va fi închis, până când se va face harnic.
• Corect!Așa va fi!
• Judecata este încheiată!
  Așa s-a terminat judecata. Iar despre leneș ce să vă mai spun...? A exersat zilnic noua lui meserie-aceea care se definește ca hărnicie!

Zâna bună

Andreea Maria Popa, II C

Într-un sat trăia o zână care avea un castel. Fiind o zână bună, în fiecare vară, culegea plante medicinale pe care pe care le usca.

Acum e iarnă. O sanie trasă de cai se îndreaptă spre castel. Era un om necăjit care avea nevoie de ajutor. Îi trebuiau plante pentru copilul său bolnav. Zâna i-a oferit din plantele pe care tocmai ea le culesese și l-a însoțit pe om.

A doua zi, copilul se simțea deja mai bine.

-Mulțumesc, zână bună, astăzi mă simt mai bine decât ieri!