Unii cred ca povestile vin de la soare, altii cred ca vin de la luna, ma rog- fiecare e liber sa creada ce vrea.
Eu una nu ma abat la lucruri din acestea, povestile vin singure la mine.
De exemplu, una a venit cand trebuia sa scriu o compunere, iar alta a venit cand citeam la scoala acea compunere. Da, da..asa vin povestile..rand pe rand...
Eu ma mai inspir si de la natura, ma uit cum florile inmiresmate sclipesc, cum soarele da o raza de soare in fiecare coltisor ....In acelasi timp ma gandesc cum bunica scria si ea in tinerete multe povesti. Ascultati una dintre ele:
A fost o data ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar mai povesi, o prea frumoasa fata. Era cuminte, harnica si buna la inima. Ea avea o sora vitrega care era urata si rea. Regina era si ea rea ca fiica ei dar regele era un om bun.
Mama vitrega era rasfatata de catre rege. Daca regele ar fi stiut nu i-ar mai face pe plac.
O punea pe fata regelui sa spele, sa calce, mai scurt sa faca toate treburile in casa. Dar fata o inregistrase cu aparatul si ii dase tatalui ei sa asculte.
Regele cand a auzit s-a dus imediat la ea si a gonit-o pe ea si pe fiica ei Iar fata cu regele au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Ei... acum stiti cu cine seman la scris povesti...
Amalia Poenaru, IV A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia dumneavoastra conteaza.
Spuneti-va parerea despre activitatile noastre.