Cu toamna din ploi in gand

E așa de frumos sa simti cum picură aur din cer...
Asa-s stropii de ploaie, avutii...?
Sa nu-mi spui ca nu stii...

Dimineata.

In drum spre școală, cu gânduri de învatator, reflectam din ce idee sa țes o poveste, mai ales ca inceputul de zi e...chiar unul cu cântec.
Așa...
Ora de început:  Muzica și mișcare, andante, adică undeva în ritmul molcom al anotimpului care abia Azi pare că are intenția de a se instala. O fi... așa?
Ștrumfilor mei le place mișcarea. Declină un fel de unison interior cu care se pun adesea de acord... ca un zumzăit de albine, mai fluent... Îi știi pe copii, dragi, zglobii...
Să vorbesc acum de muzica de toamnă și de început, revin.

Așa am vrut.
Deschidem întâlnirea, după obicei, cu un Multumesc, e așa un fel de frumos, de pașnic și de firesc...
Noi, ”Ștrumfii” de clasa a doua, de-acum așa purcedem, dimineață după dimineață, la drum...

Spunem cu gândul recunoștința noastră, în tăcere și cale de un moment care pare etern, trimitem mulțumirea noastră Universului. Ne gândim apoi la cei dragi ai noștri și mulțumim și pentru că ei sunt.
Ne amintim de o colegă dragă nouă pentru care înălțăm o rugăciune la Dumnezeu, tot din gând.
Știm cât de mult ea își dorește să mai vadă. Să citească și să mai meargă la școală iară.. Ca vis, ...poți să spui și cu noi un Mulțumesc pentru ea.
Așa am prins un gând. Așa s-a exprimat, rostit în cuvânt ș-așa vestea la noi a ajuns, încât, ne aducem aminte și rugăm o rază din seninul cel mai de sus s-o ajute cum știe mai curat!
Știm că rugăciunea mai multora face-atât bine.

Spre toamnă acum cu întoarcere, respirăm exerciții pregătitoare.
Laolaltă inspirăm bucurie expirăm, orice încordare.
Iar inspir...iar pace, iar expir.
Ne place.
Afară plouă încă domol.
Povestea despre toamnă începe a fi cântata, întâi ca amintire...
”A, a, a...acum e toamnă da!”
Știm cântecul acesta de la prima noastră întâlnire...și uite c-au trecut ceva ani. Exact doi. Că și noi împreună suntem într-a doua clasă primară.
Muzica, o ”matematică a sunetelor grozavă”...

-Cum de e toamnă, dragii mei?
-I-a venit timpul.
Timpul. Moment al coacerii, adică.

-Ce-i toamna, poți să-mi spui?
-Toamna e  zână. Una foarte bună. E ca o mamă.
_Și cum te-ai gândit așa?
-E toamna darnică, generoasă. căci strâng oamenii rod în câmp, pe livezi în vii... Umplu cămările, casele cu de toate.

-Așa-i.  Și când au fost darurile-acestea toate semănate? Ieri?

-În primăvară, doamna. Devreme s-au plantat semințele-n pământul roditor.

Cu răbdare de vreo două anotimpuri s-au cules fructele succesului, așa-i.
-Ce mai înseamnă toamna pentru voi?
-E dar, e bogăție și e prosperitate. Cine muncește zilnic are tot ce visează!

Un moment de tăcere și-unul de simțit apoi toamna cu inima.
Copiii , la rugămintea învătătorului  încep a desena cum își imaginează ei o toamnă cum le place, audiind și-un cântec nou..
”Toamnă, ce bogată ești...
Ca o zână din povești...
Vii cu multe bogătii
Și cu frunze arămii”...
Cântecul toamnei și-a urmat curs firesc. S-a cântat în cor, mai tare, accentuat, cadențat, mai suav, ca ploi tăcute, din gânduri de școlari voind să-nvețe sufletește toamna, cât s-o țină minte...