Bucuria- din inocența vine; stare naturală a ființei

Deepak Chopra-Calea magului
În fiecare dimineaţă, tânărul Arthur mergea să se spele la un lac din pădure. Fiind un băiat ca toţi băieţii, nu era prea nerăbdător să îndeplinească această sarcină.
Deseori, se lăsa distrat de gureşele rîndunele roşii, de coţofene sau de oricare alt lucru ce putea fi mai interesant decât apa şi săpunul.
Pe Merlin nu-1 supăra prea tare murdăria ce se adunase în mod vizibil pe toată faţa băiatului, pe gât şi peste tot. Dar sosi şi ziua cînd izbucni:
— Pot să plantez fasole pe după urechile tale! Nu contează că petreci doar o clipă la lac, dar baremi fă ceva acolo.
Arthur a clătinat din cap:
— Mi-a fost frică să-ţi mărturisesc, Merlin, dar când mă aplec deasupra apei nu mă pot vedea reflectat în ea. Nu pot să văd unde să mă spăl şi nici măcar cum arăt.
Băiatul rămase uluit cînd, privind spre Merlin, văzu că acesta nu mai putea de bucurie.
— Iată, spuse el, trîntindu-i în palmă drept răsplată un smarald mare. (Mai târziu, Arthur l-a folosit ca să sară peste apă.) Am crezut că nesupunerea ta era semnul unei pierderi a inocenţei, dar văd că m-am înşelat. Întrucât nu te reflecţi, înseamnă că nu ai ajuns la o imagine de sine. Când nu eşti distras de imaginea de sine nu poţi fi decât într-o stare de inocenţă.

Inocenţa este starea noastră naturală, până când ea este acoperită. Imaginea de sine este ceea ce o acoperă. Când ne privim pe noi înşine, chiar şi atunci cînd încercăm să fim cu totul oneşti, vedem o imagine construită de-a lungul multor ani, în straturi ce sunt îmbinate laolaltă într-un mod foarte complex. Liniile şi ridurile ce apar pe faţa cuiva spun povestea trecutelor fericiri şi tristeţi, a triumfurilor şi a înfrângerilor, a idealurilor şi a experienţelor de care a avut parte. Este aproape imposibil să vezi altceva.

Magul se vede pe sine pretutindeni unde caută, pentru că ochii săi sunt inocenţi.Nu sunt umbriţi de judecăţi, de etichete şi de definiţii.
Magul ştie că are un ego şi o imagine de sine, însă nu se lasă distras de astfel de lucruri. El le vede proiectate
pe fundalul totalităţii, al întregului context al vieţii.”

Copiii sunt maeștri ai stării de inocență. E deajuns să trăim împreună cu ei, să ne amintim și să ne bucurăm. Și să acceptăm că întâlnirea cu oricare, chiar și cu copilul interior- e prilej de conștientizare.
Starea acesta se află și-n interiorul nostru, undeva; la iveală scoasă, e miraculoasă.

Și când .. Moș Nicolae vine
să-ți amintească miracolul copilăriei
dinspre tine?