SEMAFORUL

Daniel Goleman-Focus
Motivația ascunsă a performanței

”Într-o sală de clasă, opt copii de trei ani stau la măsuțe și colorează.
Pe fundal se aud cântece pentru prichindei.
Deodată, muzica se oprește, la fel și copiii.
Acest moment conține o oportunitate de învățare pentru cortexul prefrontal al oricărui copil de trei ani, zona cerebrală în care își au originea funcții active precum impulsul de a distruge și acela de a se revolta.
Una dintre aceste capacități, controlul mental, este cheia vieții. 
Oprirea la semn anume este Sfântul Graal al controlului mental. Cu cât mai ușor le este copiilor să se oprească odată cu muzica sau să execute mișcarea corectă în jocul ”Simon says” (”Simon zice...”) cu atât mai dezvoltat este circuitul prefrontal neuronal corespunzător controlului mental.

Iată un test pentru controlul cognitiv.

Spune repede ce sens indică săgeata din mijloc în fiecare din rândurile de mai jos.

Testul, numit ”Flancurile” din cauza săgeților care flanchează săgeata vizată și pot distrage atenția de la aceasta, evaluează predispoziția copilului de a fi distras de la factorii care perturbă atenția.

Concentrarea asupra săgeții din mijloc, orientată spre stânga și ignorarea tuturor celorlalte orientate spre dreapta necesită un control mental puternic din partea copilului.

(Despre control mental- cine e cel care îl antrenează pe copilul prezentului?)

Copiii scăpați de sub control au un deficit în privința acestor circuite; acțiunile lor sunt dictate de toane.
Le putem oferi o lecție spre ajutor.
Copiii care sunt învățați să aibă control asupra respirației lor au rezultate  mai rapide, mai exacte la testul flancurilor.

Poate că nicio altă capacitate cognitivă nu contează atât de mult în obținerea succesului în viață, conform unui studiu neozeelandez-precum controlul mental.
Copiii care își pot ignora impulsurile de moment au capacitatea de a elimina aspectele irelevante și de a se concentra asupra obiectivelor pe parcursul întregii vieți.


Când elevii de clasele a II-a și a III-a dintr-o școală din Seatle încep să devină agitați, profesorii lor le spun să se gândească la un semafor.
Lumina roșie înseamnă ”Stop”-calmează-te. Respiră profund și pe măsură ce te calmezi, înțelege problema și spune cum te simți.
Lumina galbenă le amintește să se liniștească și să se gândească la posibilele variante de a rezolva problema, apoi să o aleagă  pe cea mai bună.
Lumina verde le semnalează faptul că pot să-și pună planul în aplicare și să vadă cum funcționează.

Semaforul antrenează capacitatea de a trece  de la impulsurile de jos în sus, antrenate de amigdală-la acelea de sus în jos, controlate de atenția activă, care-și are centrul în zona prefrontală.

Acest exercițiu a fost inventat de Roger Weissberg pe vremea când era psiholog la Yale. La finalul anilor 80 tot el a creat programul ”dezvoltare socială” în școlile din New Haven.
**

Într-o școală din Seatle, exercițiul cu semaforul a fost combinat cu altul.

Profesorii le arătau elevilor din clasele a II-a și a III-a planșe cu fețe care exprimau diverse emoții, fiecare chip fiind desemnat prin numele emoției corespunzătoare.
Copiii discutau despre cum este să simți vreuna dintre acele emoții-să fii furios, speriat sau fericit.

Planșele cu chipuri ale emoțiilor l-au determinat pe un copil în vârstă de șapte ani să se concentreze asupra propriilor emoții. Cei mici asociază cuvântul care desemnează o emoție cu imaginea, apoi cu propria experiență.
Simplul act cognitiv are impact la nivel neuronal: emisfera dreaptă a creierului recunoaște emoția reprezentată în imagine, în timp ce emisfera stângă înțelege denumirea și semnificația acesteia.
Concentrarea asupra propriilor emoții necesită îmbinarea tuturor acestor stimuli în corpul calos, țesutul care conectează emisfera stângă de cea dreaptă. Cu cât conexiunea e mai puternică de-a lungul punții neuronale,  cu atât ne vom înțelege mai bine propriile emoții.

Capacitatea de a denumi emoțiile pe care le avem și de a le alătura amintirilor și asocierilor noastre este esențială pentru autocontrol.
Exercițiul semaforului  și acela al planșelor cu emoții dezvoltă împreună două instrumente neuronale care se completează reciproc în ceea ce privește controlul impulsurilor.

Exercițiul semaforului întărește circuitele dintre cortexul prefrontal-centrul activ al creierului-situat chiar în spatele frunții-și centrii limbici din zona centrală a creierului, acest vulcan al impulsurilor și instinctelor fiecăruia.
Cipurile emoțiilor dezvoltă conectivitatea între cele două emisfere cerebrale, îmbunătățind capacitatea de a raționa în legătură cu emoțiile.

Într-o epocă în care cumpăraturile online și mesageria instant încurajează satisfacerea imediată a plăcerilor copiii au nevoie de ajutor în exersarea controlului mental, mai mult decît putem să ne imaginăm. Intervenția unor adulți determină consolidarea acestuia.

Este interesant faptul că Singapore a fost prima țară din lume care a introdus în școli programele de educație socială și emoțională. Statul a înregistrat unul dintre cele mai mari succese economice din ultimii 50 de ani, forma de guvernare axată pe grija față de cetățeni transformând o națiune minusculă, din punct de vedere numeric într-o veritabilă forță economică.

Singapore nu deține resurse naturale, nici influență politică. Secretul? Oamenii.
Guvernul a dezvoltat resursele umane ca motor al economiei. Cu gândul la viitor, Singapore a încheiat un parteneriat cu Roger Weisberg actualul președinte al programului intitulat Collaborative for Academic, Social and Emotional Learning, care vizează proiectarea, pentru școlile din Singapore a planurilor de lecție bazate pe inteligența emoțională.
Când toți copiii deprind asemenea abilități sporește calitatea vieții.” Calitatea vieții pe pământ.