Oricum...geniala idee:
"Zilele trecute, Andrei, baietelul meu...
Avea de scris o compunere despre modul cum si-a petrecut o zi de vacanta si nu avea nici un chef sa se apuce de ea.
Citisem pana atunci multe astfel de compuneri scrise de el.
Erau scrise in minunatul stil, numit “telegrama”.
O inlantuire de propozitii formate din subiect si predicat, de genul:
“M-am trezit. Am mancat. Apoi am plecat la gara. Am mers cu trenul. Am ajuns in Bucuresti. Am fost in parc. M-am jucat. M-am uitat cu mama la un film. M-am culcat.”
Asa-zisele compuneri aveau cam jumatate de pagina si erau scrise in “timpul record” de o ora!
In tot acest timp Andrei se gandea ce ar putea scrie si se foia pe scaun fiind atent la tot ce se intampla in jurul lui, mai putin la ceea ce avea de facut.
De data asta, insa, s-a intamplat ceva diferit.
Eram la “casuta veseliei” si era cu noi si Vio, care venise sa lucreze la o carte pe care o avea de corectat.
I-am spus atunci lui Andrei:
“Uite, intreab-o pe Vio cum sa faci compunerea. Poate iti da ea cateva idei.”
Zis si facut!
Lui Andrei ii este foarte draga Vio.
Firea ei prietenoasa, vesela, deschisa, copilaroasa uneori i-a castigat increderea inca de prima data cand s-au intalnit. Asa ca nu i-a fost deloc greu sa mearga la ea si s-o intrebe:
“Ce sa fac? Iar am de facut o compunere si nu am nici chef si nici prea multe idei..”
Eu lucram intr-un birou alaturat si, mare mi-a fost mirarea sa il vad pe Andrei, dupa mai putin de jumatate de ora, cum vine foarte fericit, fluturand in mana o foaie:
“Mami, mami, am facut o compunere super intr-un sfert de ora si m-am si distrat!!!”
Plin de mandrie mi-a intins foaia pe care scrisese compunerea. Scrisese o pagina intreaga si inca doua randuri, pe cea de-a doua pagina! Intr-un sfert de ora!!
“Uau! Foarte interesant.” Mi-am zis si am inceput sa citesc compunerea.
In timp ce citeam simteam cum ma cuprinde duiosia. Imi era atat de drag de el! Scrisese atat de frumos! Nu citisem niciodata o compunere mai frumoasa!
Uite cateva randuri:
“M-am trezit somnoros. Am mancat si am mers la gara. Eu m-am bucurat cand am vazut-o pe mamaia in gara. In tren m-am plictisit, dar mamaia s-a jucat cu mine si m-am bucurat.”
“Cand am vazut-o pe mama, am avut mai multe emotii, dar cel mai mult bucurie. Cand am vazut-o pe Vio mi-am dat seama ca nu merita sa raman in Galati.”
Ai putea spune ca nu e mare lucru. Frazele nu sunt savante si pot fi mult imbunatatite.
Insa, pentru prima oara, copilul meu scria despre emotiile lui.
Iti dai seama ca mi s-a parut cea mai frumoasa compunere pe care am citit-o vreodata, nu?
Si era atat de fericit! Era tot numai un zambet.
“Dragule, e atat de frumos ce ai scris! Imi place foarte mult! Cum ai facut?”
“Pai, am scris ideile principale pe o foaie si apoi am adaugat emotiile pe care le-am simtit.
See more at: http://copiiminunati.ro/cum-pot-deveni-compunerile-o-adevarata-bucurie/#sthash.KUROgtdD.dpuf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia dumneavoastra conteaza.
Spuneti-va parerea despre activitatile noastre.